Tarta cu visine

Daca tot vine primavara eu zic sa scoatem visinele de pe la congelator si de la borcane si sa facem o tarta rapida. Dulce –acrisor este gustul ideal pentru  un desert ce se vrea si un simbol al Dragobetelui.

Ingrediente:

–         150g de unt rece

–         1 ou mare

–         200g faina

–         50g zahar pudra

–         sare

–         300g de visine

–         1 lingura amidon

–         zahar vanilat pentru pudrat

Mod de preparare:

Se cerne faina si zaharul pudra  apoi se adauga untul taiat in cuburi mici . Cu mainile se amesteca usor untul cu faina si zaharul pana se obtine un aluat sfaramicios .

Oul batut bine cu furculita se incorporeaza pana se obtine o bila de aluat. Nu framantati mult pentru ca se strica textura aluatului. Aceasta presara cu putina faina, se inveleste intr-o folie si se da la rece pentru o ora.

Dupa ce a stat la rece aluatul se lucreaza repede . Jumatate din aluat se intinde intr-o forma de tarta cu diametrul de 20 cm, iar din cealalta se decupeaza inimioare mici. Aluatul intins il intepam cu furculita.

Tava se da in cuptorul incalzit la 200 grade Celsius si se coace pana capata o culoare galbuie. Atunci se scoate din cuptor si se pun visinele scurse bine si amestecate cu o lingura de amidon.

Deasupra se aseaza inimioarele din aluat si se da iarasi la cuptor pentru inca circa 25 de minute.

Cand e usor rumenita tarta este gata . Se scoate din tava si se pudreaza cu zahar vanilat.

Tarta cu visine este delicata si frageda, un desert fin si usor.

Spor la prajiturit!

Serbet de visine

Anul asta mi-am propus sa deslusesc tainele sebetului si dupa serbetul de trandafiri iata ca vine si serbetul de visine.

Este sezonul visinelor, dulci acrisoare se vor regasi intr-un desert uitat de multa lume:serbetul de visine.

Ingrediente:

–         350 ml suc de visine

–         1 kg zahar

–         1/2 lamaie

Mod de preparare:

Sucul de visine se obtine prin stoarcerea fructelor si apoi strecurarea acestuia. Acesta, impreuna cu zaharul se pun la foc mic pana la topirea celui din urma. Cand zaharul s-a topit dam focul la cea mai mare treapta.

Avem grija sa strangem bine spuma, sa mestecam din cand in cand dar si sa surprindem momentul cand trebuie sa luam compozitia de pe foc. Intr-un pahar cu apa rece picuram cate putin sirop si atunci cand siropul nu se imprastie in apa ci se transforma intr-o bobita inseamna ca e gata!

Luam oala de pe foc si lasam la racorit. Atunci cand degetul suporta temperatura compozitiei a sosit momentul cand incepem frecarea serbetului.

Asta nu e o treaba usoara, eu m-am ales cu ceva besici la mana si am strigat dupa ajutor . Cu o lingura de lemn mestecam intr-un singur sens mentinand acelasi ritm. Cand serbetul isi schimba culoarea , adica se deschide, adaugam zeama de lamaie si mestecam in continuare.

Serbetul trebuie sa aiba consistenta unui aluat potrivit spre moale.

Recunosc ca mai am de muncit sa declar ca serbetul meu e reusit, dar atunci cand ajung in zona manastirilor din Neamt sper sa pot “smulge” niste secrete!

Daca vreti sa va aventurati sper ca explicatiile mele sa va fie de folos.

A , si nu uitati serbetul se serveste cu un pahar de apa rece!